Dragii mei….am revenit. 😀 Cateva saptamani am fost o plimbareata pe drumurile vietii. A sosit momentul sa ma opresc putintel si sa continui calatoria scriitoriceasca, inceputa in urma cu cateva luni, prin labirintul inteligentei sexuale. Chiar sambata am fost invitata sa particip la o conferinta, in care 8 speakeri ne-am prezentat povestile de succes, iar eu, desigur, am vorbit despre sexualitate ( cred ca am reusit cu brio sa o integrez in sistemul actual de referinta pentru aceasta perioada a evolutiei noastre si sunt foarte mandra pentru asta).
Ultima oara am povestit despre creier, cea mai erogena parte a trupului. Azi continuam.
Ai facut cunostinta cu nebunaticul dar dragalasul Cupidon?
Daca inca nu….iti recomand sa-ti dai intalnire cu el. E tare smecher si jucaus….te cam fierbe uneori mai da si gres dar asta face intalnirea si mai captivanta. 😉
Vechii greci il caracterizau pe zeul Eros ca un atlet sexual. Astazi, cu totii il cunoastem drept….Cupidon, tipul ala mic si dragut cu sageti, care apare pe felicitarile de ziua indragostitilor. Dar inainte ca el sa fie transformat intr-un promo la ciocolata, rubicond si dolofan, de catre campaniile de felicitari, oamenii erau mult mai des in contact cu puterea lui Eros, zeul dorintei carnale.
Cea mai recenta documentare ne spune ca anfetaminele naturale si inhibitorii de OMA ( axidaza monoamini ) care actioneaza ca un depresiv, sunt potiunile de pe varful sagetilor lui Cupidon. Stiai ca ele produc dependenta, ne fac inima sa bata, fata sa ni se inroseaca si limba sa ni se furnice? Daca ai adauga si putina euforie ai obtinut o calatorie pe alte meleaguri.
A te droga cu elementele chimice ale dragostei secretate de creier poate va explica pe viitor, de ce unii oameni, cei care sar de la o relatie la alta, sunt dependenti de dragoste. Iata si explicatia “zburdalnicilor ce frang inimi” pe care o da un renumit sexolog.
Dar chiar si cele mai tari doze ale unor afaceri amoroase extrem de intense, se modifica si in cele din urma palesc. De ce?
In extrem de amuzanta si binedocumentata sa carte ” Originile sexualitatii si chestiile intime” – Charles Panati ne spune ca “Hormonii impotriva durerii, asemanatori cu morfina, ce sunt eliberati in creierul nostru in fazele incipiente ale dragostei – cei care ne fac sa avem senzatia dependentei de iubit/a, dureaza numai 2 sau 3 ani. Numai pana cand ni se dezvolta toleranta la celalalt, iar apoi secretiile incep sa se opreasca”. El accentueaza faptul ca rata divorturilor este maxima in jurul celui de-al patrulea an de casatorie, exact dupa ce drogul dragostei si-a pierdut sustinerea chimica.
Date fiind asemenea descoperiri “dramatice”, cineva s-ar putea intreba ( chiar si in interesul autoconservarii ) cum anume sunt aruncati in joc acesti hormoni puternici si substante chimice, care au un rol atat de important in viata noastra sexuala. Pai, sunt provocate de alte elemente chimice, desigur.caci se pare ca in timp ce-i analizam imaginea de ansamblu a partenerului / partenerei , ii luam si probe la nivel molecular. Combinatia de macro si micro semnale sexuale ne umplu de speranta la nivelul primitiv al dorintei pure.
Ce treaba mai are creierul cu sexul?
Pai ai auzit de semnalele de emitere si receptare?
Exista multe modalitati de a emite si de a recepta semnale sexuale.
Ia gandeste-te la o persoana care isi linge buzele sau isi atinge parul in timp ce vorbeste cu cineva cunoscut….sau la cei care isi incruciseaza si isi desfac bratele, tragandu-si umerii spre spate pentru a-si scoate in evidenta pieptul si pectoralii.
Si mai sunt semnale sexuale mai putin evidente.
Desi s-ar parea ca ne folosim ochii mai mult decat nasul in timpul jocului intalnirii, noi cercetari in complexa retea care ne guverneaza simtul olfactiv ne-ar putea conduce intr-o zi la intelegerea felului in care mirosurile ne influenteaza comportamentul sexual. Cercetatorii au descoperit ca, in urma cu mult timp, moleculele aeriene denumite feromoni influenta alegerea partenerului la celelalte specii si pot juca un rol important si in atractia sexuala umana.
In Japonia dar si in alte tari exista posibilitatea de a cumpara lenjerie intima folosita, astfel incat oricine, care este dispus sa plateasca sume exorbitante, se poate recrea mirosind izul intim al unei femei. Napoleon ii cerea Josefinei sa nu se spele dupa ce facea dragoste pentru a-i putea simti mirosul corpului.
Parfumurile au o lunga istorie, comuna cu dorinta sexuala, de generatii, oamenii stiu ca aromele ne pot induce anumite emotii. Kama Sutra recomanda sofranul, moscul si lemnul de santal ca “substante al caror miros se amesteca cu cel al femeii si incurajeaza excitatia sexuala”. Chiar si Biblia contine pasaje intregi despre arome si dorinta.
Fiecare dintre noi secreta propriul miros unic, asa ca parfumat sau neparfumat, acesta devine parte din persoana noastra sexuala. Anumite mirosuri pot chiar sa se asocieze cu primele noastre experiente sexuale.
Se spune ca “cel mai cautat miros uman este un feromon de eliberare care il va face pe cel care il poarta irezistibil la potetiali pateneri”.
Mai multe companii vand deja aditivi pentru parfum bazati pe acest feromon care favorizeaza atractia sexuala. Oricum este o idee controversata. Inca nu exista o dovada valabila a faptului ca mirosul va garanta sau va mari succesul.
Din moment ce s-ar putea ca feromonii sa fie mai eficienti atunci cand iti apartin si ca acele parfumuri adorabile pot dezvolta un puternic simt al memoriei, reteta este simpla: ia un parfum bazat pe orice iti place, asigura-te ca ti se potriveste cu mirosul pielii tale si nu folosi atat de mult incat sa acopere ceea ce aveai.
Este interesant ca un steroid descoperit in mirosul natural de mosc al barbatilor se gaseste in trufele negre, acele delicioase, incredibil de scumpe ciuperci frantuzesti. Un expert in alimentatie al sec-ului XIX, scria ca aroma delicata si gustul trufelor ar putea “face femeile mai afectuoase, iar pe barbati mai atenti”. E de retinut! 😀
Iata ca am ajuns si la subiectul afrodisiacelor. Stiai ca sunt numite dupa zeita greaca a sexului – Afrodita?
Ce spui de o noua viziune asupra sexului….sa fie si un desfrau culinar?
Cercetatorii Institutului de la “Fundatia de Cercetare si Tratament al Mirosului si Gustului” din Chicago au initiat un studiu despre efectele diferitelor arome asupra excitatiei sexuale la barbati, folosind esente florale la care au adaugat si mirosul de scortisoara coapta ca aroma de control.
Pe masura ce fiecare grup mirosea esentele de test, se masura circulatia sangelui fiecarui barbat, folosindu-se de un falometru, atasat la penis. Spre marea mirare a cercetatorilor betele de scortisoara au marit circulatia sanguina a subiectilor mai mult decat oricare dintre celelalte arome.
Intr-un studiu ulterior, adevaratul castigator al excitatie s-a dovedit a fi o combinatie de lavanda si mirodenii folosite la placinta de dovleac ( scortisoara, nucsoara si ghimbir). Levantica, un foarte vechi afrodisiac, a punctat cel mai mult la majoritatea voluntarilor activi din punct de vedere sexual, in timp ce capsunele a dat lovitura in topurile barbatilor care s-au declarat satisfacuti de viata lor sexuala.
Nimeni nu stie de ce subiectii au avut aceste reactii la diferite mirosuri. Este posibil ca mirosurile de mancare sa induca barbatilor o stare de confort, in timp ce levantica este foarte eficienta pentru reducerea anxietatii.
Dar mai ales este posibil ca creierul nostru sa fie conectat inca la acele vremuri cand mancarea abundenta inseamna mai multe ocazii de a face sex.
Dar ce spui de apetitul Afroditei?
Afrodita ( mama lui Cupidon ) “traieste” si acum in limbajul nostru , avand radacina comuna cu cuvantul ….afrodisiac. Ce se refara la mancaruri care rascolesc dorinta amoroasa. Minunata romanciera dar si bucatareasa Isabell Allende ( o iubesc maxim pe aceasta scriitoare erotica) afirma ca “Apetitul si sexul sunt niste motoare extraordinare ale istoriei. Ele conserva si propaga speciile, provoaca razboaie si cantece, influenteaza religiile si arta. Toata creatia este un ciclu lung, neintrerupt de digestie si fertilitate”.
Mancarurile pot afecta elementele chimice din creierul nostru si ne pot regla dispozitia: carbohidratii actioneaza ca un calmatn natural, in timp ce proteinele ne maresc energia si vitalitatea.
Dar ce-i cu libidoul? Exista mancaruri care ne excita?
Cei din vremurile demult apuse credeau, in mod cert, ca da. Ginsengul sau “radacina barbatului” a jucat un rol important in China traditionala si in potiunile pentru dragoste ale indienilor din America. Vechii egipteni si greci preferau matraguna, cu radacina ei in forma de penis.
In Europa, aspectul erect al ridichii albe ii facea pe barbati sa creada ca ea putea reda vigoarea sexuala dupa acuplare iar unei amoreze i se parea ca, cu cat manca un sparanghel mai cornos si suculent, cu atat mai multi iubiti putea satisface in pat.
Vechile farmece si bauturi de dragoste includeau radacini cu silueta masculina ca si numeroase ierburi, fructe si mirodenii.
In timp ce astazi oamenii stiu sa savureze feliile de ananas, femeile de odinioara invatau sa serveasca iubitului lor fructul suculent condimentat cu pudra de chili pentru a-i mari calitatile afrodisiace.
Florile rosii-roz ale rodiei simbolizau vulva, iar lichidul ei, sangele lui Dionysos, consortul senzual, iubitor de distractie al Afroditei.
Retetele erotice contin de cele mai multe ori cateva fire de ghimbir, nucsoara, cuisoare, scortisoara sau piper pentru a face mancarurile mai “picante”.
Dar Afrodita mai inseamna si “spuma de mare”, iar zeita este puternic asociata cu marea. Poate de aceea cele mai cunoscute afrodisiace provin din mare: scoicile – ca niste giuvaiere care contin o carne dulce sarata, au fost intotdeauna asociate cu ipostaze erotice.
Stridii, scoici, midii….inca din antichitate, scoicile au fost recunoscute pentru intetirea vapailor dragostei. carnea melcilor si scoicilor fiind consumata ca afrodisiac, pe cand scoicile propriu zis, care aduc atat de bine cu forma feminina, erau transformate in amulete magice si puternice talismane ale iubirii.
Si totusi, uimitor, cercetatorii nu au descoperit nici o dovada ca vreuna dintre mancarurile considerate afrodisiace chiar actioneaza asupra procesului chimic din creierul nostru pentru a mari dorinta sexuala.
Asadar, de ce continuam sa hranim iubitii/iubitele cu ciocolata, scoci si sampanie?
Autorii lucrarii “Intelegerea sexualitatii umane” sugereaza ca “Anumite substante capata o reputatie permananta de afrodisiace, pur si simplu datorita credintei ca ceva care se ridica, poate si provoca acest lucru. Credinta ca un testicul de taur ( midii de preerie), alune sau scoici au puteri speciale, poate produce o imbunatatire temporara in functionarea sexuala nu neaparat datorita substantelor chimice pe care le contin, ci credintei in ele. Ce bine functioneaza credintele pe care le avem si mintea chiar si acest context! 😀
Cred ca aceste mancaruri iesite din comun au rolul de a ne introduce intr-o dispozitie aventuroasa, indrazneata iar pentru ocazii speciale ne aprind dorintele, ne hranesc imaginatia si ne acutizeaza simturile – toate fiind excelente pentru o partida de amor incitanta.
Totusi, desi adoram midiile, ciocolata, sampania vreau sa-ti reamintesc cu intelepciune si usor rasfat ca “cele mai bune afrodisiace sunt un corp sanatos si o minte deschisa”. 😉
Stai pe aproape, data viitoare am si alte povesti la fel de fascinante din magica si misterioasa calatorie pe taramurile sexualitatii.
Free your Mind, Body and Soul ! Dare to live beyond the limits !