De ce iubesc barbatul?

barbat      Am primit un buchet imens de flori de la sotul meu, imi povestea o prietena mai deunazi. Eram in bucatarie, pregateam masa si faceam lectiile cu copiii. Nici nu l-am auzit cand a intrat in casa, m-a sarutat pe ceafa si cand m-am intors, jumatate de trup ii era acoperit cu buchetul de flori. Cum sa nu-l iubesc, mi-a zis cu o fericire pe care nu aveai cum sa nu o simti si sa te confunzi cu ea. In coltul ochiului i se strecurase o lacrima. Era dovada iubirii supreme.

     Nu m-a inselat niciodata, citeam cateva randuri dintr-un jurnal pe care cu mare drag mi la dat o prietena. Imi place sa ma alint sau pur si simplu sa am nevoie de el si atunci ma refugiez in bratele lui, stiu ca acolo ma voi simti protejata intotdeauna. Ma las vrajita si hipnotizata de tandretea si sarutarile lui atunci cand ma bag seara in pat, fiind inceputul unui preludiu care parca dureaza o vesnicie inainte de a ma cufunda intr-o nesatula dorinta si nevoie de el.

     Nu am timp si nici chef sa inteleg femeile, imi marturisea in urma cu multi ani un amic pentru ca apoi dupa o despartire sa mi se confeseze: as fi vrut din tot sufletul sa-mi fac timp sa inteleg in profunzime sensul tuturor dorintelor si asteptarilor pe care cu stangacie si cu lacrimi in ochi mi le marturisea iubita mea inainte sa inchida usa casei si a relatiei pentru ultima oara. Asa am cunoscut sensibilitatea si fragilitatea din spatele aparentelor de macho irezistibil. A fost primul barbat pe care l-am iubit, tocmai pentru acel moment in care si-a deschis sufletul stiind ca numai astfel se putea vindeca.

     De ce iubesc barbatul?

     Desi vine de pe Marte si declara cu tarie ca se poate descurca singur, in sufletul lui este in cautarea comunicarii si a unei relatii care sa-i completeze viata, visurile, incertitudinile. Am intalnit barbati care aparent nu si-ar fi dorit nimic de la o femeie iar in momentele de singuratate tanjeau sa se cufunde in bratele unei femei.

     Isi traieste cu atata simplitate si fara urme de regret vulnerabilitatea. Stiu ca daca nu ar fi existat, cu siguranta el ar fi inventat iubirea. In momentele de slabiciune marturiseste cu o sinceritate copilareasca ca nu ar fi putut trai fara femeia de langa el. Isi foloseste cu intensitate furibunda emotiile dincolo de razboiul rational din el .

     Ai vazut un barbat indragostit? Lupta cu devotament si fervoare pentru iubita cucerita. Iubirea lui strapunge orice indoiala, orice ipocrizie, respira fidelitate si se hraneste cu mandria iubirii lui pentru a stii intreaga lume si mai ales tu, iubita lui, ca ii apartii pe vecie.

     Desi uita de aniversari este adorabil cand te imbratiseaza si-ti fura o sarutare cu atata inocenta ca nu poti sa nu spui: da-o naibii de aniversare, e langa mine si e in stare sa-mi striveasca trupul in bratele lui de atata drag.

     Minte intr-un fel in care nimic nu mai conteaza atata timp cat sti ca o face  pentru a te proteja.

     Zambesc cand ma gandesc la felul lui copilaresc in care vrea sa-ti arate orgoliul, sa te impresioneze, asteptand de fapt abandonul tau total.

     Este un cuceritor fermecator pentru a-ti arata, ca de fapt,  isi doreste sa poposeasca macar pentru cateva clipe, cautand a se odihni sau a-si lauda victoriile langa o femeie care stie sa-l asculte si sa-l mangaie.

     Daca stii cum sa-l iubesti, sa-i intelegi sentimentele, sa te pierzi sau sa te razvratesti duios, sa-i savurezi masculinitatea, sa-i apartii cu toata fidelitatea, sa-l lasi sa-ti adune dorintele si sa-ti gaseasca sensul atunci cand nici tu nu stii unde sa cauti, sa-ti umple timpul cu povestile despre visurile sale, sa te faca regina, sa se hraneasca cu feminitatea ta, sa te insoteasca pe cai numai de el stiute, sa-i fii fantezie si aventura, sa-l faci sa te vrea numai pentru el, sa-ti descopere slabiciunile si lacrimile, sa-ti admire voluptatea si pasiunea cu care iti traiesti fiecare clipa cu el, atunci cu siguranta va fi iubitul tau pentru totdeauna.

     De ce iubesc barbatul?

     Pentru ca este jumatatea in cautare de completare, pentru ca si el este speriat dar si vrajit de nebunia de a fi in doi, pentru ca numai alaturi de el simt miracolul divin de a fi femeie, arta de-ai fi inspiratie si regasire, intr-o lume fara sensuri, in cautarea intelegerii ca fara el nu pot fi eu.

Cu drag,

Melania Adriana Tarnauceanu

Love Designer, Consilier Intimitate Emotionala si Compatibilitate Erotica

Experienta de 10 ani in proiecte, evenimente, sesiuni de consiliere / mentorat individuale si de cuplu

contact.blondacupantofiirosii

@gmail.com

ID facebook: https://www.facebook.com/melania.tudor.9

         

 

 

Lero

Plin de sensibilitate “eseul” tau, frumos “trasate” emotiile ce le percepi alaturi de cel ce iti este drag; nush cum se face da’ putine “fete” mai au “timp” sa “simta” … iar cautarea jumatatii s-a transformat intr-o cursa contra statut social in care sa se etaleze in lumea mondena… Daca ce scrii este real si nu o fantasma… norocos e cel ce-ti sta alaturi… 🙂

GHERDA

buna .acestea sunt cele mai frumoase lucruri de la inceputul iubirii si ar fi de dorit sa ramana la fel asa pana la sfarsit asa ,dar lucrurile devin nesigure ,el se schimba ,ea la fel [ zice el ],si devin doi straini din primul an de casnicie ,el bea ,sta prea mult cu colegii, minte ,inseala si iar minte .nu mi place sa scriu aceste lucruri negative dar de cele mai multe ori se ajnge la divort ,tribunalele sunt pline de asa ceva [ stiu ca merg des acolo ] .

Blonda cu pantofii rosii

eu inca mai cred draga Gherda ca toate acestea pot ramane in viata unui cuplu pentru totdeauna….sunt o romantica incurabila 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *