Viata ni se schimba miraculos. Sunt oameni, intamplari, carti care ne aduc aminte ca suntem….vii, ca ai soarele tau care straluceste chiar daca uneori este acoperit de nori.

     Pentru mine, schimbarea s-a produs atunci cand mi-am asumat o noua experienta de viata, acum 2 ani. Cand mi-am transformat viata intr-o calatorie, in care scopul nu este destinatia ci fericirea de a da valoare fiecarei zile.

     Asa am intalnit oameni care m-au invatat sa iubesc neconditionat, mi-au daruit curaj, imbratisari, speranta si mi-au aratat ca pot trai frumos la orice varsta.

     I-am cunoscut atunci cand am avut cea mai mare nevoie de ei si m-au facut sa cred in mine.

     Uneori uitam de noi, de visele, dorintele, pasiunile si talentele noastre.

     Atunci apar ei, prietenii. Ingerii de pe pamant. Apar cand te astepti mai putin si sunt gata sa-ti dea orice.

     Sunt prieteni pentru o viata si langa care ma simt implinita.

     Atunci cand am cazut ei au fost langa mine si m-au ridicat, mi-au sters lacrimile si numai cu un cuvant mi-au redat sansa de a crede in potentialul meu, de a fi puternica si de a dori sa merg mai departe.

     Langa ei am invatat ca in mine gasesc intotdeauna eroul. Si daca sunt in stare sa patrund inlauntrul meu atunci pot reusi sa fac orice in viata.

     M-au salvat dintr-o existenta timida si plina de intrebari si m-au dus intr-o permanenta stare de liniste si nevoie de mine. Mi-au aratat de cate resurse dispun dar cel mai important mi-au indicat directia.

     Mi-au spus ca fiecare om are valoarea lui si ca intotdeauna sa fac numai acele lucruri care dau sens existentei mele si-mi imbogatesc sufletul. Ca de fapt lucrurile simple sunt si cele mai frumoase, ca: fericirea, bucuria si iubirea.

     M-au invatat sa ma bazez pe ce e bun in mine, sa-mi cultiv pasiunile si sa nu uit sa traiesc fiecare zi, de parca ar fi ultima.

     M-au invatat ca intelepciunea o dobandesti prin maturitate si smerenie.

     Ca fiecare dintre noi are nevoie de tandrete si incredere si ca ramanand un ucenic lumea va fi intotdeauna o aventura misterioasa.

     Ca lacrimile sunt izvorul neputintei dar si al reusitei, iar prin slabiciuni raman conectata la umanitatea din mine.

     M-au invatat sa nu caut sa fiu un om maret ci mai degraba sa aduc maretia in sufletele celor de langa mine si ca cel mai bun lider este cel care-i ridica si pe ceilalti.

     M-au invatat cat de mult pot iubi chiar daca am fost ranita, ca pot spera chiar si atunci cand simt ca totul pare pierdut si ca orice varsta are farmecul ei.

     M-au invatat sa nu las sa treaca o zi fara sa ma joc cu copilul meu, sa nu-l cert, pentru ca exact atunci cand greseste, are cea mai mare nevoie de mine si sa-i fiu recunoscatoare pentru sinceritatea si altruismul cu care ma iubeste.

     M-au invatat ca pot avea o casa, dar ca acolo unde imi este inima ma simt acasa, ca pot cumpara orice, dar nu si iubirea, ca pot fii un om de succes, dar sa nu uit sa intorc capul inapoi si sa privesc de unde am plecat si ca modalitatea de a-mi trai viata este o decizie de alegere.

     Le sunt recunoscatoare prietenilor mei dragi, pentru toate acestea si pentru cele ce vor mai fi. Pentru iubirea lor, caldura, zambetul, puterea, credinta, rabdarea si nepretuita incredere pe care mi-au aratat-o.

     Ai in viata ta prieteni carora sa le fii recunoscator, poate pentru un singur moment, dar care a insemnat totul pentru tine?