blondacupantofiirosii

blondacupantofiirosii -

Iti mai amintesti de primii fluturasi din stomac?

     As fi vrut sa-ti spun ca am avut o copilarie minunata, numai cu amintiri fericite sau ca am fost un copil cuminte si genial caruia i-a placut doar sa studieze, dar nu este asa.

     Copilaria nu cunoaste numai bucurii ci si esecuri sau dezamagiri. Acum te joci cu papusile iar un an mai tarziu poti trai chiar o poveste de dragoste. Habar nu am daca copilaria mea a fost diferita de a multor copii si daca am invatat ceva din ea insa imi amintesc ca primele si cele mai intense emotii le-am trait la 9 ani.

     Nu, nu este vorba nici de primul premiu, nici de primul meu concert la pian, dupa cum te-ai fi asteptat ci de….. prima mea iubire.

     O, da, poate ca te miri. Prima poveste de dragoste la 9 ani. Am fost si voi fi o iubareata. Si ce e rau in asta? Imi place sa simt fluturasi in stomac, tie nu?

     In vara de dinaintea inceperii primului an scolar parintii mei au decis sa locuiesc la bunici pentru 2 ani, tot in Bucuresti, pentru ca ei plecau la munca la ora 7 si nu avea cine sa ma duca la scoala si apoi sa ma supravegheze la teme.

     Intr-un fel m-a bucurat decizia lor pentru ca urma sa stau cu bunica, o femeie atata de blajina si intelegatoare, bunicul lucrand inca pe vremea aceea. Era acea bunicuta minunata din povestile pe care mi le citea mama si de la care am invatat cele mai frumoase lectii de viata.

     Cu mintea de copil ma gandeam ca am scapat de regulile stricte de acasa si puteam face ce imi doresc. Ce copil nu viseaza la libertate?

     A venit si prima zi de scoala. Emotii cu carul, flori, zambete si lacrimi. Eram curioasa sa-mi cunosc colegii. Am intrat in clasa si am facut cunostinta cu ei.

     Intamplarea face ca dintre toti l-am remarcat pe cel care avea, un an mai tarziu, sa-mi aduca primele trairi pe care noi adultii le asociem cu starea de ”a fi cu capul in nori”.

     Nu intelegeam ce mi se intampla, de ce simt furnicaturi in stomac de cate ori il vedeam pe el. Nu-ti pot spune cat de frumusel era, de-a dreptul fermecator privind acum cu ochi de femeie. Brunet cu pielea alba si niste ochi albastrii de te hipnotizau, trupul bine proportionat pentru ca facea sport.

     Evident ca era cel mai curtat, toate colegele mele roiau pe langa el si nu stiau cum sa-i mai intre in gratii. Era un fel de vedeta a clasei. Toate eram vrajite de prezenta lui.

     Ce nu-ti mai amintesti ca in fiecare clasa erau un el sau o ea dupa care ravneam cu totii sa fim? Ca ne indragosteam exact de un el sau ea “inaccesibili”?

     Nimic nu era mai incitant decat sa-ti zambeasca in trecere sau si mai tulburator sa stea de vorba cu tine. Era inceputul anilor 80 si rulau la cinema filmele cu Alain Delon. Daca nu-l puteam avea pe incantatorul actor la care toate pustoaicele visau ne bucuram de prezenta colegului nostru.

     Primul an a decurs linistit. Eram fetita silitoare si cuminte, care isi facea lectiile si citea carti, imaginandu-ma cea mai mare cuceritoare si aventuriera.

     Sunt o visatoare si asta ma ajuta intotdeauna sa-mi indeplinesc dorintele. Asa ca realitatea avea sa-mi aduca, un an mai tarziu, prima mea aventura si poveste de dragoste in momentul in care colega mea de banca m-a invitat ca dupa ore sa merg la ea sa ne facem lectiile si sa ne jucam.

     Mai mult decat atat, prietenia cu ea mi-a adus si cea mai frumoasa coincidenta pentru ca aveam sa descopar ca locuia intr-o casa la curte chiar langa colegul nostru.

     Imi aduc aminte ca totul a inceput de la dorinta mea de a avea bicicleta. Aveam 9 ani si nu stiam sa merg pe bicicleta. Imi doream si eu una dar parintii mei nu aveau posibilitati financiare sa mi-o poata cumpara.

     Intr-una din zile, intr-o pauza, colegul meu, cel pe care si eu il placeam in secret ca si celelalte colege, mi-a povestit ca are bicicleta. Nici nu-mi mai amintesc cum s-a intamplat sa intru in vorba cu el. Eram asa emotionta, imi salta inima in piept de fericire ca tocmai el “vedeta” clasei mi-a acordat atentie.

     Minunata coincidenta! mi-am spus atunci. Si cum intotdeauna nu am dus lipsa de imaginatie i-am spus bunicii ca ma duc la prietena mea sa ne facem temele impreuna. Era pe jumatate adevarat.

     Atata m-am bucurat pentru ca urma ca de doua ori pe saptamana sa merg la prietena mea dar aveam sa-l vad si pe el.

     Asa mi-am inceput experienta primei iubiri. Si acum retraiesc cu atata prezenta acele emotii.

     Imi faceam lectiile la prietena mea si apoi ne duceam amandoua in curte la el sa ne invete sa mergem cu bicicleta. Se mai intampla uneori ca in timp ce eram pe bicicleta sa imi atinga mainile. Ce fiori ma treceau, au fost primele placeri senzuale.

     Stabilisem cu bunica ca pot sta la prietena mea 3 ore. Niciodata nu a stiut ca de fapt lectiile noastre durau o ora iar in celelalte doua era intalnirea mea secreta.

     Au fost cele mai frumoase zile ale copilariei mele. Nu stia bunica de ce in fiecare dimineata ma trezeam fara ceas si ma grabeam sa mananc si sa plec repede la scoala pentru a ma intalni cu el. Si apoi cu ce emotii asteptam dupa-amiezele in care ne vedeam.

     Erau zile cand nici nu mai treceam pe la prietena mea si ma duceam direct la el. Draga de ea, m-a “acoperit” intotdeauna.

     Mancam impreuna cu el, ne faceam lectiile si ascultam muzica la un magnetofon. Eram doi copii nebuni si indragostiti.

     Cand era frumos afara ne plimbam cu bicicleta sau ne urcam pe acoperisul casei si priveam cerul. Ne placuse Peter Pan asa ca ne imaginam ca avem aripi si ca putem zbura.

     In lunile friguroase stateam in fata sobei si savuram din prajiturile delicioase facute de bunica lui, citeam cartile lui Jules Verne sau jucam carti si rummy.

     Ma pacalea uneori si-mi “fura” cate o sarutare. Ce incantare aveam in suflet si ce roseata in obraji. Era atata caldura si dragalasenie in comportamentul lui. Astazi ca adult acele gesturi le numesc tandrete.

     Atunci am cunoscut acea iubire inocenta, cea care nu cere nimic in schimb doar se traieste cu bucurie.

     Habar nu aveam ca acele emotii erau exprimarea sentimentului de indragosteala.

     Toate acestea mi-au adus si “avantaje” de care au fost mandrii parintii mei. Ce s-au bucurat ca in acelasi an am invatat foarte bine asa ca am fost premianta. Nici ei si nici bunica nu au avut habar ca toate se datorau faptului ca eram indragostita.

     Dar nici eu nu stiam ca toate acestea aveau sa se termine la sfarsitul aceluiasi an in momentul in care parintii mei au hotarat sa ma intorc acasa in clasa a treia, asta insemnand implicit ca ma mutam la o alta scoala.

     Am suferit enorm pentru ca aveam sa nu-l mai vad niciodata. A fost prima despartire dureroasa pe care nu aveam sa o uit mult timp. Si el a mai locuit cativa ani in acelasi cartier cu bunicii mei si speram ca macar in vacantele de vara sa ne vedem dar nu s-a intamplat asa.

     Am aflat mai tarziu de la prietena mea ca isi petrecea si el verile la bunici la tara si de aceea nu ne intalneam. Nu ne-a dus mintea sa ne luam adresele si sa ne scriem macar. Aveam doar 9 ani, ce sa ceri unor copii.

     Si ca sa vezi ca si corpul meu a suferit la fel ca si sufletul m-am ingrasat in vara aceea cateva kilograme. Asa am avut in acelasi timp si experienta primei iubiri dar si pe cea a luptei cu kilogramele. Pierdusem fluturasii din stomac si acele emotii intense pe care le aveam diminetile cand ma trezeam.

     Ambele m-au marcat profund in prima parte a adolescentei mele, dar cu predilectie cea legata de kilogramele in plus. Am scapat de ele un an mai tarziu cand m-am eliberat de acea iubire.

     Te intrebi poate daca am invatat ceva din experienta asta.

     De fiecare data m-am indragostit la fel de intens. Regrete? Nicidecum. Cum altfel poti trai intr-un echilibru perfect intre trup si suflet daca nu iubesti complet.

     Fiecare iubire a avut farmecul si lectia ei de viata.

     Si acum am fluturasi in stomac cand ma intalnesc cu iubitul meu. E o senzatie pe care mi-o doresc sa o experimentez cat mai mult timp de aici incolo. Poate de aceea se spune ca nu uiti prima iubire, dar ce ar fi daca ai “pastra” fluturasii in stomac toata viata?

     Tu iti mai amintesti de prima iubire si de primii fluturasi din stomac?

 

Category: Povesti cu talc

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*